Să scriu? fac acest efort doar pentru tine,
Nu sunt poeta, nu am saci cu rime,
Oricum, să știi că sunt confuză .
Viața, nu e decât o sticlă spartă,
iar razele soarelui sfârșesc într-o lume separată .
Separată de materie și firesc ,
Colectate in apogeul sufletesc .
Si e frig, tot mai frig ...
Speranța joaca un tango fals.
Fals? păi tu ce crezi?
Are nevoie de un partener,
De al meu poet.
Meu? posesivă deci,
Te pierzi mereu in insomnii reci .
Te-ai confesat pe blog,ce pare a fi un drog .
Efectul?
Ireal, nimic precis si clar.
E un joc stingher,
O lupta în mister...
Mă pierd în mulțime, ca un nebun in fobie .
Să scap?
Ce-i drept , doi ochi mă cer .
Sunt ochii tăi, ce ma posedă in vise,
ce-mi iau aerul, ce-mi deschid uși închise .
Îi vreau, in orice clipa de acum înainte ...
Focul, trebuia sa ardă mocnit,
dar m-am dezvăluit .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu